iureș

See also: iures

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish یورش (yürüş).

Noun

iureș n (plural iureșuri)

1. rush
2. assault, attack

Declension

Declension of iureș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) iureș	iureșul	(niște) iureșuri	iureșurile
genitive/dative	(unui) iureș	iureșului	(unor) iureșuri	iureșurilor
vocative	iureșule		iureșurilor

See also

• fugă, goană
• asalt, atac, năvală