dezbrăca

Romanian

Etymology

From dez- +‎ (îm)brăca, or from a Vulgar Latin root *disbracāre, from Latin braca.

Pronunciation

• IPA^(key): [dezbrəˈka]

Verb

a dezbrăca (third-person singular present dezbracă, past participle dezbrăcat) 1st conj.

1. (transitive) to undress
2. (reflexive, with accusative) to undress, to strip

Conjugation

    conjugation of dezbrăca (first conjugation, no infix)

infinitive			a dezbrăca
gerund			dezbrăcând
past participle			dezbrăcat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezbrac	dezbraci	dezbracă	dezbrăcăm	dezbrăcați	dezbracă
	imperfect	dezbrăcam	dezbrăcai	dezbrăca	dezbrăcam	dezbrăcați	dezbrăcau
	simple perfect	dezbrăcai	dezbrăcași	dezbrăcă	dezbrăcarăm	dezbrăcarăți	dezbrăcară
	pluperfect	dezbrăcasem	dezbrăcaseși	dezbrăcase	dezbrăcaserăm	dezbrăcaserăți	dezbrăcaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezbrac	să dezbraci	să dezbrace	să dezbrăcăm	să dezbrăcați	să dezbrace
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezbracă			dezbrăcați
	negative		nu dezbrăca			nu dezbrăcați

Synonyms

• despuia

Antonyms

• îmbrăca