dănuitor

Romanian

Etymology

From dănui +‎ -tor.

Adjective

dănuitor m or n (feminine singular dănuitoare, masculine plural dănuitori, feminine and neuter plural dănuitoare)

1. (obsolete) donor

Declension

Declension of dănuitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	dănuitor		dănuitoare	dănuitori	dănuitoare
	definite	dănuitorul		dănuitoarea	dănuitorii	dănuitoarele
genitive/ dative	indefinite	dănuitor		dănuitoare	dănuitori	dănuitoare
	definite	dănuitorului		dănuitoarei	dănuitorilor	dănuitoarelor

References

• dănuitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN