cuceritură
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]cuceritură f (plural cucerituri)
Declension
[edit]Declension of cuceritură
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) cuceritură | cuceritura | (niște) cucerituri | cuceriturile |
| genitive/dative | (unei) cucerituri | cuceriturii | (unor) cucerituri | cuceriturilor |
| vocative | cuceritură, cucerituro | cuceriturilor | ||
References
[edit]- cuceritură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN