amănunți
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From amănunt.
Verb
[edit]a amănunți (third-person singular present amănunțește, past participle amănunțit) 4th conj.
- to detail
Conjugation
[edit] conjugation of amănunți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a amănunți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | amănunțind | ||||||
| past participle | amănunțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | amănunțesc | amănunțești | amănunțește | amănunțim | amănunțiți | amănunțesc | |
| imperfect | amănunțeam | amănunțeai | amănunțea | amănunțeam | amănunțeați | amănunțeau | |
| simple perfect | amănunții | amănunțiși | amănunți | amănunțirăm | amănunțirăți | amănunțiră | |
| pluperfect | amănunțisem | amănunțiseși | amănunțise | amănunțiserăm | amănunțiserăți | amănunțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să amănunțesc | să amănunțești | să amănunțească | să amănunțim | să amănunțiți | să amănunțească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | amănunțește | amănunțiți | |||||
| negative | nu amănunți | nu amănunțiți | |||||