înfrumuseța

Romanian

Etymology

From în- +‎ frumusețe +‎ -a.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌɨn.fru.mu.seˈt͡sa/
• Hyphenation: ɨn‧fru‧mu‧se‧t͡sa

Verb

a înfrumuseța (third-person singular present înfrumusețează, past participle înfrumusețat) 1st conj.

1. to beautify, embellish

Conjugation

    conjugation of înfrumuseța (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înfrumuseța
gerund			înfrumusețând
past participle			înfrumusețat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înfrumusețez	înfrumusețezi	înfrumusețează	înfrumusețăm	înfrumusețați	înfrumusețează
	imperfect	înfrumusețam	înfrumusețai	înfrumuseța	înfrumusețam	înfrumusețați	înfrumusețau
	simple perfect	înfrumusețai	înfrumusețași	înfrumuseță	înfrumusețarăm	înfrumusețarăți	înfrumusețară
	pluperfect	înfrumusețasem	înfrumusețaseși	înfrumusețase	înfrumusețaserăm	înfrumusețaserăți	înfrumusețaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înfrumusețez	să înfrumusețezi	să înfrumusețeze	să înfrumusețăm	să înfrumusețați	să înfrumusețeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înfrumusețează			înfrumusețați
	negative		nu înfrumuseța			nu înfrumusețați

Derived terms

• înfrumusețare