viteji

Romanian

Etymology

From viteaz.

Verb

a viteji (third-person singular present vitejește, past participle vitejit) 4th conj.

1. to fight heroically

Conjugation

    conjugation of viteji (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a viteji
gerund			vitejind
past participle			vitejit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	vitejesc	vitejești	vitejește	vitejim	vitejiți	vitejesc
	imperfect	vitejeam	vitejeai	vitejea	vitejeam	vitejeați	vitejeau
	simple perfect	vitejii	vitejiși	viteji	vitejirăm	vitejirăți	vitejiră
	pluperfect	vitejisem	vitejiseși	vitejise	vitejiserăm	vitejiserăți	vitejiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să vitejesc	să vitejești	să vitejească	să vitejim	să vitejiți	să vitejească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		vitejește			vitejiți
	negative		nu viteji			nu vitejiți

References

• viteji in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN