tricota

See also: tricotá and tricotà

Catalan

Verb

tricota

1. inflection of tricotar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

French

Verb

tricota

1. third-person singular past historic of tricoter

Portuguese

Verb

tricota

1. inflection of tricotar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French tricoter.

Verb

a tricota (third-person singular present tricotează, past participle tricotat) 1st conj.

1. to knit

Conjugation

    conjugation of tricota (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a tricota
gerund			tricotând
past participle			tricotat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	tricotez	tricotezi	tricotează	tricotăm	tricotați	tricotează
	imperfect	tricotam	tricotai	tricota	tricotam	tricotați	tricotau
	simple perfect	tricotai	tricotași	tricotă	tricotarăm	tricotarăți	tricotară
	pluperfect	tricotasem	tricotaseși	tricotase	tricotaserăm	tricotaserăți	tricotaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să tricotez	să tricotezi	să tricoteze	să tricotăm	să tricotați	să tricoteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		tricotează			tricotați
	negative		nu tricota			nu tricotați

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /tɾiˈkota/ [t̪ɾiˈko.t̪a]
• Rhymes: -ota
• Syllabification: tri‧co‧ta

Verb

tricota

1. inflection of tricotar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative