prisăcar
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
prisăcar m (plural prisăcari, feminine equivalent prisăcăriță)
Declension[edit]
Declension of prisăcar
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) prisăcar | prisăcarul | (niște) prisăcari | prisăcarii |
| genitive/dative | (unui) prisăcar | prisăcarului | (unor) prisăcari | prisăcarilor |
| vocative | prisăcarule | prisăcarilor | ||
Further reading[edit]
- prisăcar in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)