oculta

See also: ocultá

Catalan

Etymology 1

Pronunciation

• IPA^(key): (Central, Balearic) [uˈkul.tə]
• IPA^(key): (Valencia) [oˈkul.ta]

Adjective

oculta

1. feminine singular of ocult

Etymology 2

Verb

oculta

1. inflection of ocultar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Portuguese

Etymology 1

Adjective

oculta

1. feminine singular of oculto

Etymology 2

Verb

oculta

1. inflection of ocultar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French occulter.

Verb

a oculta (third-person singular present ocultează, past participle ocultat) 1st conj.

1. (transitive) to occult

Conjugation

    conjugation of oculta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a oculta
gerund			ocultând
past participle			ocultat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ocultez	ocultezi	ocultează	ocultăm	ocultați	ocultează
	imperfect	ocultam	ocultai	oculta	ocultam	ocultați	ocultau
	simple perfect	ocultai	ocultași	ocultă	ocultarăm	ocultarăți	ocultară
	pluperfect	ocultasem	ocultaseși	ocultase	ocultaserăm	ocultaserăți	ocultaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ocultez	să ocultezi	să oculteze	să ocultăm	să ocultați	să oculteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ocultează			ocultați
	negative		nu oculta			nu ocultați

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /oˈkulta/ [oˈkul̪.t̪a]
• Rhymes: -ulta
• Syllabification: o‧cul‧ta

Etymology 1

Adjective

oculta

1. feminine singular of oculto

Etymology 2

Verb

oculta

1. inflection of ocultar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative