medicamenta

Latin

Noun

medicāmenta

1. nominative/accusative/vocative plural of medicāmentum

References

• medicamenta in Charles du Fresne du Cange’s Glossarium Mediæ et Infimæ Latinitatis (augmented edition with additions by D. P. Carpenterius, Adelungius and others, edited by Léopold Favre, 1883–1887)

Romanian

Etymology

Borrowed from French médicamenter.

Verb

a medicamenta (third-person singular present medicamentează, past participle medicamentat) 1st conj.

1. to medicate

Conjugation

    conjugation of medicamenta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a medicamenta
gerund			medicamentând
past participle			medicamentat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	medicamentez	medicamentezi	medicamentează	medicamentăm	medicamentați	medicamentează
	imperfect	medicamentam	medicamentai	medicamenta	medicamentam	medicamentați	medicamentau
	simple perfect	medicamentai	medicamentași	medicamentă	medicamentarăm	medicamentarăți	medicamentară
	pluperfect	medicamentasem	medicamentaseși	medicamentase	medicamentaserăm	medicamentaserăți	medicamentaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să medicamentez	să medicamentezi	să medicamenteze	să medicamentăm	să medicamentați	să medicamenteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		medicamentează			medicamentați
	negative		nu medicamenta			nu medicamentați