flirta

Catalan

Verb

flirta

1. inflection of flirtar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

French

Verb

flirta

1. third-person singular past historic of flirter

Anagrams

• filtra, riflât

Italian

Verb

flirta

1. inflection of flirtare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• filtra

Romanian

Etymology

Borrowed from French flirter.

Verb

a flirta (third-person singular present flirtează, past participle flirtat) 1st conj.

1. to flirt

Conjugation

    conjugation of flirta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a flirta
gerund			flirtând
past participle			flirtat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	flirtez	flirtezi	flirtează	flirtăm	flirtați	flirtează
	imperfect	flirtam	flirtai	flirta	flirtam	flirtați	flirtau
	simple perfect	flirtai	flirtași	flirtă	flirtarăm	flirtarăți	flirtară
	pluperfect	flirtasem	flirtaseși	flirtase	flirtaserăm	flirtaserăți	flirtaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să flirtez	să flirtezi	să flirteze	să flirtăm	să flirtați	să flirteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		flirtează			flirtați
	negative		nu flirta			nu flirtați

Swedish

Verb

flirta (present flirtar, preterite flirtade, supine flirtat, imperative flirta)

1. (intransitive) Alternative spelling of flörta

Conjugation

Conjugation of flirta (weak)

	Active		Passive
Infinitive	flirta		flirtas
Supine	flirtat		flirtats
Imperative	flirta		—
Imper. plural1	flirten		—
	Present	Past	Present	Past
Indicative	flirtar	flirtade	flirtas	flirtades
Ind. plural1	flirta	flirtade	flirtas	flirtades
Subjunctive2	flirte	flirtade	flirtes	flirtades
	Participles
Present participle	flirtande
Past participle	—
1 Archaic. 2 Dated. See the appendix on Swedish verbs.

Related terms

• flört, flirt

Further reading

• flirta in Svenska Akademiens ordböcker

Anagrams

• filtar