comânji
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Alternative forms[edit]
- comînji — old orthography
Etymology[edit]
Probably from mânji, or possibly from Latin commingere, present active infinitive of commingō, or influenced by it.
Verb[edit]
a comânji (third-person singular present comânjește, past participle comânjit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of comânji (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a comânji | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | comânjind | ||||||
| past participle | comânjit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | comânjesc | comânjești | comânjește | comânjim | comânjiți | comânjesc | |
| imperfect | comânjeam | comânjeai | comânjea | comânjeam | comânjeați | comânjeau | |
| simple perfect | comânjii | comânjiși | comânji | comânjirăm | comânjirăți | comânjiră | |
| pluperfect | comânjisem | comânjiseși | comânjise | comânjiserăm | comânjiserăți | comânjiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să comânjesc | să comânjești | să comânjească | să comânjim | să comânjiți | să comânjească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | comânjește | comânjiți | |||||
| negative | nu comânji | nu comânjiți | |||||