ceasornicar
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From ceasornic (“timepiece”) + -ar.
Pronunciation[edit]
Noun[edit]
ceasornicar m (plural ceasornicari)
Declension[edit]
Declension of ceasornicar
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) ceasornicar | ceasornicarul | (niște) ceasornicari | ceasornicarii |
genitive/dative | (unui) ceasornicar | ceasornicarului | (unor) ceasornicari | ceasornicarilor |
vocative | ceasornicarule | ceasornicarilor |
Derived terms[edit]
Related terms[edit]
References[edit]
- ceasornicar in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)