încovoiat
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of încovoia.
Adjective[edit]
încovoiat m or n (feminine singular încovoiată, masculine plural încovoiați, feminine and neuter plural încovoiate)
Declension[edit]
Declension of încovoiat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | încovoiat | încovoiată | încovoiați | încovoiate | ||
| definite | încovoiatul | încovoiata | încovoiații | încovoiatele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | încovoiat | încovoiate | încovoiați | încovoiate | ||
| definite | încovoiatului | încovoiatei | încovoiaților | încovoiatelor | |||